Cultura îngrijirii picioarelor în diversele sale forme are o istorie îndelungată. De exemplu, știai că în Scriptură picioarele sunt partea din corp cea mai menționată?
Asemenea creștinilor, și alte culte religioase (Islamism, Buddhism) din perioada Antichității au fost atente la îngrijirea picioarelor. Picioarele aveau și o conotație spirituală prin faptul că reprezentau viața omului. Ritualul spălării picioarelor a avut un loc special în acea perioadă.
Practica creștină de spălare a picioarelor a apărut în Joia cea Mare, când Iisus a spălat picioarele apostolilor în semn de fraternitate, devotament și smerenie. În ciuda împotrivirii lor, Iisus le-a reamintit acestora de semnificația spălării picioarelor.
“Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; că pildă v-am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. De vreme ce știți acestea, fericiți veți fi de le veți face.” (Ioan 13:1-17)
Pentru creștinii acelor vremuri picioarele deveniseră mai mult decât un mijloc locomotor. Grecii Antici obișnuiau să își spele picioarele înainte să intre într-un templu.
În acele vremuri, mersul pe jos și, în special, descălțat, era modul principal de deplasare. Sandalele cu care se încălțau erau făcute din piei de animale, care erau greu de spălat și se murdăreau foarte ușor pe drumuri nepietruite sau în timpul muncii pământului. Astfel, spălarea picioarelor era importantă atât înainte de o deplasare, cât și la finalul călătoriei. Unele persoane umblau desculțe nu datorită lipsurilor, ci pentru că doreau să rămână umili.
În Evul Mediu, la Vatican, ritualul spălării picioarelor în semn de iubire a aproapelui a devenit o obișnuință. Papa obișnuia să spele picioarele a 12 sub-diaconi după Liturgie și 13 oameni săraci după cină.
Știai că până în 1689 monarhii englezi spălau personal picioarele celor săraci? Nobilimea acelor vremuri, cu regele în frunte, se ocupa personal de spălarea picioarelor a 12 persoane sărace în Joia cea Mare. Ritualul conținea și marcarea degetelor cu sânge sau ulei pentru a simboliza curățarea spirituală a persoanei respective. Mai mult decât atât, acele persoane primeau mâncare, băutură, haine și bani. Pe urmă, acest ritual a fost înlocuit de monezi speciale pe care monarhul le împărțea celor mai săraci.
În zilele noastre, Papa Francisc a vizitat la un moment dat o tabără de refugiați de lângă Roma. Acesta a spălat și a sărutat picioarele a 12 refugiați de diverse culte (ortodocși, musulmani, hinduși și catolici) pentru a promova importanța toleranței și a iubirii aproapelui.
În contextul epidemiologic actual, cauzat de noul coronavirus, Papa Francisc nu a ținut acest ritual de spălare a picioarelor în 2020, însă a fost ținut în 2021 în strictă concordanță cu protocoalele anti-COVID-19.
Asemenea practicii creștine de spălare a picioarelor, podiatria servește un scop mai presus de cel evident, imediat, prin care se păstrează sau se dobândește sănătatea membrelor inferioare. Podiatria este o profesie nobilă, care pune oamenii pe picioare atât la propriu, cât și la figurat. Pentru cei cu diverse afecțiuni ale nivelului picioarelor, inclusiv cei cu diabet și picior diabetic, podiatrul poate reprezenta speranța de care au nevoie. Pentru podiatri, podiatria este mijlocul prin care își pot îndeplini visurile sau își lărgesc orizonturile personale și profesionale.
Prof. Dr. David Armstrong, chirurg podiatru și fondator al Southwestern Academic Limb Salvation Alliance (SALSA), spune că “podiatria este o profesie nobilă, care salvează membre de la amputație și le oferă oamenilor un cadou de neprețuit - posibilitatea de a “umbla” mai bine în această lume”.
Sursă:
https://biblefeet.blogspot.com/2010/03/curious-custom-of-ceremonial-foot.html?m=1 [ultima accesare 21.04.2021]
Podiatry Legends Podcast