Care sunt factorii de risc în epidemiologia piciorului Charcot?
Piciorul Charcot, complicatie nu atât de rara, dar putin cunoscuta de pacienti, si chiar de specialisti, creste riscul de ulceratie, amputatie si mortalitate. În epidemiologia piciorului Charcot factorii de risc sunt reprezentati de diabetul zaharat cu evolutie îndelungata, de peste 10 ani, prezenta (esentiala !) a neuropatiei periferice cu cele trei componente: motorie, senzitiva si autonoma, densitatea minerala osoasa diminuata cu osteopenie localizata, IMC ≥ 30, boala cronica de rinichi (care dubleaza riscul), transplantul combinat de rinichi si pancreas.
Care sunt semnele si simptomele piciorului Charcot?
Tabloul clinic al piciorului Charcot este constituit din tumefactia hiperemica a piciorului si gleznei, cresterea temperaturii locale > 2ºC fata de membrul controlateral, durere redusa sau absenta, scaderea sensibilitatii la atingere, presiune si a sensibilitatii vibratorii, absenta reflexelor osteotendinoase, prezenta pulsului palpabil la artera pedioasa. Oarecum caracteristica piciorului Charcot o reprezinta aparitia brusca a eritemului si edemului piciorului, istoricul recent de traumatism minor sau chiar a unei interventii chirurgicale, ulterior deformarea piciorului sau/si a gleznei.
Pe ce se bazeaza diagnosticul piciorului Charcot activ?
În primul rând, trebue mentionat ca diagnosticul piciorului Charcot nu este un diagnostic facil, necesitând un înalt index de suspiciune. Inflamatia joaca un rol cheie în fiziopatologia piciorului Charcot, fiind cel mai precoce semn clinic. În faza activa, inflamatorie, diagnosticul piciorului Charcot se bazeaza în principal pe istoric si examenul clinic - inspectie, dar trebuie confirmat imagistic (Rx sau RMN). Aparitia fracturilor sau dislocarilor acute la nivelul piciorului/gleznei unui pacient cu neuropatie încadreaza piciorul Charcot în faza activa datorita procesului inflamator al vindecarii tesutului osos, chiar în absenta deformarilor. Examenul Rx ar trebui sa fie prima investigatie imagistica utilizata în confirmarea suspiciunii de neuroosteoartropatie Charcot. Examenul RMN poate confirma suspiciunea clinica, îndeosebi în fazele precoce de evolutie a acestei afectiuni, în conditiile unor radiografii aparent normale.
Care sunt recomandarile pentru tratamentul chirurgical în cazul piciorului Charcot?
Tratamentul chirurgical este necesar în cazurile de picior Charcot care au fost refractare la descarcare presionala si imobilizare, si la trecerea în faza inactiva au devenit deformate sau în caz de ulcere rezistente la tratament. Managementul initial al fracturilor si luxatiilor acute neuropate nu trebuie sa difere de alte fracturi. Artrodezele pot fi utile la pacientii cu instabilitate, durere sau cu ulceratii recurente, la cei care nu urmeaza tratamentul conservator, si chiar când este vorba de un proces de sudare osoasa incompleta. Excizia exostozelor este utila pentru a îndeparta presiunea pe zonele cu deformari osoase, presiune ce nu poate fi rezolvata prin masuri ortotice sau protetice. Sunt autori care sustin ca în cazul formei severe a piciorului Charcot activ cu localizare la glezna tratamentul chirurgical ortopedic trebuie luat în considerare de la început.
Cum trebuie sa fie încaltamintea pentru un picior diabetic?
Încaltamintea în cazul pacientilor cu picior diabetic trebuie sa fie adaptata scopului urmarit: terapeutic sau profilactica (patogenica). Ca principii generale, cele 3 dimensiuni (înaltimea, latimea si înaltimea) ar trebui sa fie mai mari decât dimensiunile piciorului iar acesta sa stea lejer în interiorul pantofului. Pielea din care este facuta încaltamintea trebuie sa fie moale, fara cusaturi pe interior în timp ce talpa ar trebui sa fie înalta, rigida, în forma de balansoar, iar tocul sa fie jos. În mod particular identificarea/selectia corecta a încaltamintei ar trebui sa se bazeze pe categoria de risc a piciorului neuropat, la pacientii cu istoric de interventii chirurgicale sau ulceratii încaltamintea impunându-se a fi total personalizata.
Care sunt criteriile pentru o încaltaminte buna?
Criteriile se bazeaza pe o constructie robusta, sa se adapteze climei si conditiilor locale astfel încât sa permita o activitate zilnica normala, sa fie acceptabile pentru pacient din punct de vedere al aspectului dar si al confortului, sa aiba un pret bun, sa fie reparabile, dar mai ales adaptabile. Si, poate cel mai important aspect al unei încaltaminte eficiente pentru piciorul diabetic, sa fie disponibila si la îndemâna tuturor pacientilor.
Ce v-a determinat sa urmati cursul de Formatori în domeniul Podiatriei?
Managementul eficient al piciorului diabetic impune abordarea acestei patologii de catre o echipa complexa multidisciplinara, din care, cel putin în unele tari, face parte si podiatrul. Incidenta în continua crestere a diabetului, care aduce dupa sine un numar din ce în ce mai mare de pacienti cu picior diabetic, necesita un numar din ce în ce mai mare de specialisti implicati în tratamentul acestei patologii. În acest moment, în tara noastra, nu este pe deplin cunoscut rolul podiatrului în tratamentul piciorului diabetic, competentele si limitele acestuia. Pâna la recunoasterea oficiala a meseriei, locul podiatrului în echipa multidisciplinara va trebui suplinit de asistentele medicale care vor trebui însa pregatite în acest scop. Pentru a putea însa atrage cât mai multe asistente sau chiar si alti specialisti si pentru a putea raspândi în toata tara informatiile necesare este nevoie de cât mai multi “formatori” în acest domeniu. Adaptarea tehnicilor de predare la modul de învatare al adultilor, cunoasterea modurilor de comunicare si de învatare au fost, printre altele, motivele care m-au facut sa urmez acest curs de formatori.
Înscrie-te la Școala de Vară în Neuropatie Diabetică și Picior Diabetic 2024