Piciorul diabetic este una dintre cele mai frecvente complicatii ale diabetului. Daca nu este diagnosticat si tratat la timp, consecintele sunt dintre cele mai grave, variind de la ulceratii pâna la amputarea piciorului. Toate aceste aspecte implica costuri ridicate atât pentru persoana în cauza cât si pentru societate. Care este însa situatia exacta a acestor costuri, acest fapt nu este tocmai bine stiut, potrivit dr. Norina Gâvan, presedinte Asociatia de Podiatrie din România.
„În multe tari situatia costurilor nu este foarte clara. Ma refer la situatia costurilor legate de ceea ce înseamna îngrijirea piciorului diabetic. Si este vorba în principal de costurile directe, nu de cele indirecte. România are anumite date, este vorba de DRG-uri, este vorba de datele care se refera la zilele de spitalizare si costurile pe care le implica tratamentul în spital al unei persoane cu picior diabetic în functie de patologia cu care se interneaza. De cele mai multe ori, pacientul român trebuie sa-si cumpere materialele de care are nevoie în cadrul spitalizarii. Spitalele, unitatile sanitare din domeniul public nu au în dotare tot ceea ce este nevoie si atunci costurile bineînțeles nu sunt cele reale. Ceea ce vrem noi sa facem este sa imaginăm un model ideal, optim al acestei îngrijiri în care să luam în calcul absolut tot ceea ce înseamna aceasta îngrijire începând de la spitalizare, mâncare, medicatie, salariul asistentului, salariul medicului, nu în ultimul rând posibilitatea existentei unor afectiuni în plus fata de boala cu care se interneaza pacientul. Speram ca aceste date sa ne ajute în convingerea autoritatilor, în constientizarea acestora asupra costului real al îngrijirii piciorului diabetic. Ar trebui sa ne gândim ce înseamna preventia a tot ceea ce înseamna picior diabetic astfel încât sa nu ajungem la ulceratii si sa nu ajungem la amputatii”, a declarat pentru www.sanatateatv.ro dr. Norina Gâvan, presedinte Asociatia de Podiatrie din România, cu prilejul primului curs de formatori în Podiatrie din România.
De altfel, specialistii sunt de parere ca ar trebui luate în calcul si costurile post-amputatie, care nu sunt mici. Iar asta cu atât mai mult cu cât o persoana ce a suferit o amputatie nu mai poate da acelasi randament ca înainte.
„Ceea ce dorim sa facem este sa includem si costurile post-amputatie, pentru ca o persoana care sufera o amputatie, lasând la o parte impactul psihologic al unei amputatii, poate fi considerata fara discutii o persoana cu un handicap. Iar gradul ei de munca si de disponibilitate nu mai este acelasi si atunci, bineînteles, ca randamentul muncii nu mai este cel scontat. Exista studii publicate care arata ca o persoana cu diabet zaharat are un randament al muncii mai mic cu 10-15% fata de o persoana fara diabet zaharat. Adica în cele opt ore cât ar fi de lucrat într-o zi, o persoana cu diabet zaharat lucreaza la fel ca o persoana fara diabet dar nu în opt ore ci în sase ore. În conditiile în care pe lânga diabetul zaharat se adauga o neuropatie diabetica, se mai adauga o amputatie, atunci randamentul scade vertiginos”, a mai adaugat dr. Norina Gâvan.
Înscrie-te la Școala de Vară în Neuropatie Diabetică și Picior Diabetic 2024