Interviu cu Dr. Ing. Daniel Petcu
Ce aţi observat în practica clinică cu privire la piciorul diabetic?
În primul rând, trebuie specificat faptul că ne vom referi numai la aspecte legate de utilizarea încălţămintei pentru diabet şi a ortezelor acomodative pentru picior (susţinătoare plantare sau talonete cum sunt cunoscute la noi). Din acest punct de vedere, pot spune că marea majoritate a pacienţilor (mai mult de 95%) pe care i-am văzut nu poartă încălţăminte adecvată, în unele cazuri au primit susţinătoare plantare care nu corespund din punct de vedere al obectivelor medicale cerute de tratamentul conservativ al piciorului diabetic, nu cunosc efectul intensităţii activităţii desfăşurate asupra riscului de ulceraţie sau reulceraţie şi declară că nu au fost informaţi cu privire la aceste aspecte. Desigur, acesta este doar un eşantion al populatiei cu diabet şi, de aceea, sper că este nereprezentativ pentru întreaga populaţie a pacienţilor cu diabet.
Ce noutăți aduc ghidurile privind descărcarea piciorului diabetic la risc?
Din punctul meu de vedere este important faptul că recomandările Grupului Internațional de Lucru pentru Piciorul Diabetic în privinţa descărcării piciorului diabetic la risc (IWGDF Offloading Guideline) sunt ierarhizate în funcţie de calitatea evidenţei medicale pe care se bazează, dar şi pe aspecte practice precum resursele disponibile, abilităţile tehnice ale specialistului care aplică dispozitivele, preferinţele pacientului sau gradul de deformaţie al piciorului. Importantă este înţelegerea influenţei acestor dispozitive de descărcare asupra biomecanicii piciorului în contextul tratamentului conservativ.
Cum educăm pacienții cu ulcerații?
Cred că, în primul rând, arătându-le practic! Dacă vorbim de încălţăminte, atunci trebuie să avem mostre pe care ei să pună mâna, să simtă şi să înţeleagă diferite caracteristici tehnice ale acestora comparativ cu ceea ce poartă în mod curent. Dacă le şi pot testa, atunci este şi mai bine!
Cât de important este rolul podiatrului în echipa de îngrijire a piciorului?
Este esenţial, pentru că prin curricula universitară podiatrul este instruit să aplice dispozitivele medicale care au un rol determinant în tratamentul conservator al piciorului diabetic. Este un aspect care îl diferenţiază de alte profesii implicate în acest tratament şi care, atâta timp cât nu au fost instruite în privinţa aplicării dispozitivelor medicale, pot avea sentimentul justificat parţial că şi-au îndeplinit menirea fără aplicarea acestora. De aici, fără aplicarea dispozitivelor medicale, rezultă un tratament incomplet al piciorului diabetic! Podiatrul cred că nu poate avea sentimentul datoriei împlinite atâta timp cât nu găseşte o soluţie în privinţa descărcării. El nu poate spune “nu e treaba mea!”
De ce tratamentul ulcerului piciorului nu este complet fără descărcare?
Pentru că, din punct de vedere mecanic, limitarea mobilităţii în articulaţii şi presiunile ridicate pe suprafaţa piciorului în contextul modificărilor proprietăţilor mecanice ale ţesuturilor piciorului diabetic reprezintă factori de risc pentru ulceraţie şi reulceraţie. ‘Descărcarea’ presupune reducerea tensiunilor mecanice în structura anatomică a piciorului şi se realizează şi prin utilizarea dispozitivelor medicale de tipul orteze gleznă-picior (walkere), încălţăminte pentru diabet, orteze acomodative pentru picior etc.
Care sunt indicatorii unui Centru de Excelenţă?
Probabil sunt mai multe exemple în funcţie de structura profesiilor existente şi zona geografică în care funcţionează aceste Centre. Personal, recomand consultarea standardelor pentru serviciile piciorului diabetic la risc şi pentru Centrele de Excelenţă dezvoltate în Australia de Asociaţia Naţională a Centrelor de Diabet-NADC (https://nadc.net.au/hrfs-standards/ ). Din punctul meu de vedere, acesta este un exemplu de urmat, deoarece defineşte indicatori care impun utilizarea dispozitivelor medicale prefabricate şi fabricate la comandă prin integrarea podiatrilor şi pedorthist-ilor în structura acestor Centre. Practic, nu poţi spune că faci excelenţă fără să ai în echipă aceste specialităţi!
De ce este nevoie de un podiatru într-un Centru de Excelenţă?
Din punctul meu de vedere, podiatrul este calificat să folosească dispozitivele medicale (total contact cast, walkere, încălţăminte medicală prefabricată, orteze pentru picior prefabricate şi fabricate la comandă) fără de care tratamentul conservativ al piciorului este incomplet. Desigur, sunt mult mai multe calităţi care fac podiatrul indispensabil precum realizarea tratamentului afecţiunilor unghiilor, debridarea etc. Pregătirea medicală îi asigură o înţelegere a patologiei şi o colaborare eficientă cu celelalte specialităţi implicate.
De ce este importantă pregătirea medicală cu privire la încălţămintea medicală?
Pentru încălţămintea obişnuită care nu este utilizată în tratamentul afecţiunilor de natură mecanică ale piciorului nu ai nevoie de cunoştinţe medicale, dar ai nevoie să ştii cum încălţămintea poate crea probleme medicale (desigur, când vorbim de modă acest lucru nu contează tot timpul!). Dar dacă vorbim de încălţămintea medicală, abordarea se schimbă, deoarece aceasta este un dispozitiv medical utilizat în tratamentul unor afecţiuni ale piciorului. Cum poţi proiecta şi utiliza un dispozitiv medical şi cum poţi comunica cu medicii şi ceilalţi membri ai echipei dacă nu cunoşti limbajul medical necesar, nu cunoşti anatomie funcţională, biomecanică, patologie etc? Cum poţi educa pacientul într-o problemă de natură medicală fără să ai pregătire medicală? Profesiile care se ocupă de încălţămintea medicală (“Pedorthist” - în Australia, Canada si SUA, “Podo-orthetiste” - în Franta , “Master Orthopedic Shoemaker”- în Germania, “Orthotist”/ “Ortopedic shoemaker” - în UK) în statele avansate sunt profesii paramedicale înregistrate! Spre exemplu în momentul de faţă la Universitatea tehnică pe care am absolvit-o acum mulţi ani se desfăşoară proiectul european “DIASHOE” (https://dima.tuiasi.ro/diashoe-digital-education-for-diabetic-foot-control/). Cum credeţi că pot fi atinse obiectivele acestui proiect, atâta timp cât în curricula universitară care pregăteşte inginerii din industria de încălţăminte nu există nicio materie care să ofere cunoştinţele medicale necesare pentru înţelegerea patologiei?
Ce este un “pedorthist”?
Mulţi pacienţi şi cadre medicale îşi exprimă mirarea în legătură cu “podiatria” despre care nu aveau cunoştinţă! Dacă mai introducem încă o profesie fără să o explicăm, atunci confuzia poate creşte! “Pedorthics” (“Pedorthist” - specialist în încălţăminte medicală” într-o traducere aproximativă) conform denumirii originale reprezintă acel domeniu care se ocupă cu proiectarea şi realizarea încălţămintei medicale, a ortezelor pentru picior şi îndrumarea adecvată a pacientului după evaluarea şi analiza problemelor de natură medicală ale acestuia (conform “Pedorthic Association of Australia”, https://pedorthics.org.au/what-is-pedorthics/). Pedortisthul nu poate rezolva singur aceste probleme, ci numai o parte a unei echipe multidisciplinare funcţionale în care este integrat (şi acesta este un indicator al unui Centru de Excelenţă!). Absenţa lui cred că reprezintă sigur o problemă, deoarece tratamentul conservator va fi incomplet. Problema este totuşi mai complicată deoarece existenţa “pedorthist”-ului presupune o educaţie/calificare profesională paramedicală acreditată. Altfel, fără cunoştinţe medicale adecvate, un specialist din încălţămintea de serie (sau un “cizmar” cum mai spun pacienţii) poate realiza o încălţăminte care crează probleme, în loc să contribuie la rezolvarea lor!
Care este rolul pedorthistului în echipa de îngrijire a piciorului?
Pedorthistul se ocupă de integrarea dispozitivelor medicale (încălţăminte medicală şi orteze pentru picior, prefabricate sau fabricate la comandă) în cadrul tratamentului patologiilor de natură mecanică ale piciorului. El are pregătire paramedicală acreditată, care în Australia şi Canada este la nivel universitar. Pregătirea professională a pedorthist-ului diferă de cea a specialiştilor în încălţămintea de serie.