Problematica neuropatiei diabetice și a piciorului diabetic, în cabinetul medicului de familie, în contextul pandemiei SARS-CoV-2



Interviu cu Dr. Anca Bălan

Medic primar medicină de familie

 

Doamna Doctor, cum a influențat pandemia COVID-19 activitatea medicală?

Această perioadă reprezintă o adevărată provocare pentru medici, în general, cât și pentru medicii de familie, în special. Medicul de familie, generic vorbind, a trebuit să se organizeze și aprovizioneze singur cu tot ce este necesar pentru asigurarea siguranței consultației atât pentru pacient, cât și pentru personalul din cabinet, în conditii optime de calitate și respectând nevoile pacienților săi.

Dincolo de măsurile de dezinfecție, a trebuit organizată activitatea în cabinet, în sensul reducerii numărului de persoane care așteaptă în sala de așteptare, respectiv optimizarea programărilor, eșalonarea consultațiilor. În primul rând, persoanele fără risc epidemiologic și la sfârșit de program persoanele cu posibil risc epidemiologic. De asemenea, a crescut numărul de consultații la distanță (anamneza și educația pentru sănătate) asociat cu trimitere de poze prin mijloace electronice (acolo unde exista modificări tegumentare sau deformări), e-mail etc.

Care a fost relația medic-pacient?

Relatia medic-pacient a suferit modificări și s-a adaptat condițiilor impuse de pandemia cu SARS-CoV-2 pentru asigurarea siguranței și calității consultației. În acest context, pacientul cu diabet necesită atenție sporită, având în vedere că are o imunitate mai scăzută (în funcție de controlul glicemic), cu posibile dificultăți de deplasare și mult mai expus riscului de infectare cu SARS-CoV-2. De aceea, a necesitat reducerea pe cât posibil a contactului cu alte persoane (inclusiv/mai ales profesioniști din domeniul sănătății). Pacientul cu diabet este încurajat să vină în cabinetul medicului de familie prin asigurarea condițiilor de siguranță epidemiologică, cu atât mai mult cu cât accesul a fost îngreunat în ambulator și spital (frecvent consultații la distanță). Unele cabinete de ambulator nu au funcționat în perioada stării de urgență, reluându-și parțial activitatea ulterior, ca și prin dispariția unor secții devenite “COVID”.

În cadrul conferinței-dezbatere din 28 ianuarie 2021, ați vorbit despre problematica neuropatiei diabetice și a piciorului diabetic, în cabinetul medicului de familie, în timpul pandemiei cu SARS-CoV-2. Care este experiența dvs. din această perioadă? Cu ce situații v-ați confruntat? 

Dacă vorbim de pacientul cu neuropatie diabetică, pot spune că acesta a reprezentat o adevărată provocare în toată această perioadă. Fiindcă este un pacient cu o imunitate mai scăzută, cu dificultăți de deplasare, a venit mai rar la cabinet. Astfel, triajul telefonic a devenit foarte important pentru a identifica problemele cu care se confruntă pacientul cu diabet zaharat și neuropatie diabetică, cât și a stabili necesitatea întâlnirii în cabinet când este cazul unei urgențe. Ne confruntăm în principal cu două tipuri de pacienți: pacientul precaut, informat și pacientul neinformat, care nu se protejează în contextul pandemiei. Pentru asigurarea siguranței și reducerea riscului de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2, prin triaj telefonic s-au stabilit nevoile pacientului, iar ulterior prin muncă în echipa multidisciplinară, în principal colaborarea cu diabetologul, s-au stabilit prioritățile și planul de acțiune. Dacă vorbim de neuropatia diabetică, anamneza s-a putut face telefonic, iar trimiterea de fotografii prin mijloace electronice a realizat “inspecția” piciorului sau problemelor semnalate, fapt ce a permis prin programări la oră fixă scurtarea întâlnirii cu pacientul și operaționalizarea acesteia în scopul siguranței epidemiologice și rezolvării problemelor de sănătate identificate. A fost foarte importantă păstrarea deschisă a canalelor de comunicare cu facilitarea întâlnirilor, ca și reorganizarea programului de cabinet pentru consultarea cu promptitudine a pacienților cunoscuți cu neuropatie diabetică și care acuză simptome recente la nivelul piciorului. Dacă mă refer la pacientul cu diabet zaharat și neuropatie diabetică, pot spune că în toată această perioadă toți pacienții mei au evoluat corespunzător și nu au dezvoltat ulcere sau infecții la nivelul piciorului. Desigur, aceasta este prima premiză de reducere a riscului de amputații.