Interviu cu Prof. Dr. Amorin Remus Popa

PICIORUL DIABETIC

Interviu cu Prof. Dr. Amorin Remus Popa

Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea

Departamentul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice

Domnule Profesor, care sunt problemele cu care ne confruntăm în diagnosticarea piciorului diabetic?

Piciorul diabetic este o noțiune deosebit de valoroasă a medicinii moderne, care sugerează vulnerabilitatea piciorului, prin componentele sale, la persoana cu diabet. Din această cauză, diagnosticul sindromului de picior diabetic este un element important, pe baza căruia atât tratamentul, cât și prognosticul pacientului cu diabet, poate fi stabilit mult mai corect. Din păcate, în acest moment ne confruntăm cu o subdiagnosticare, cauzată de mai multe motive. Principalul motiv este că diagnosticul ar trebui făcut cât mai precoce, ceea ce ține de rolul medicului de familie. Însă, acesta ignoră din păcate elementele neclinice ale sindromului de picior diabetic – componentele neuropată și arteriopată, ca să nu mai vorbim de cele cutanate și osteopate – , așa încât, atunci când bolnavul ajunge la medicul specialist diabetolog, deci când diabetul este manifestat clinic, sindromul de picior diabetic este deja instalat. În aceste condiții, trebuie să recunoaștem că și medicului specialist îi scapă uneori chiar din momentul diagnosticării acest aspect, pentru că nu face o evaluare inițială completă a persoanei cu diabet nou diagnosticat. Dacă s-ar face acest lucru, probabil că am avea o mult mai bună capacitate de diagnostic inițial. În timp, desigur, se ajunge la un diagnostic de neuropatie de 70% și de arteriopatie de circa 50%, ceea ce înseamnă că sindromul de picior diabetic devine aproape o realitate obligatorie la toți pacienţii cu diabet, dar din păcate într-un stadiu în care eficacitatea terapeutică este mult mai scăzută.

Cum putem înlătura factorii de risc ai piciorului diabetic?

Înlăturarea factorilor de risc ai piciorului diabetic reprezintă principala metodă prin care s-ar putea scădea semnificativ prevalența și incidența acestui sindrom, care reduce mult speranța de viață a pacientului cu diabet. Acest lucru trebuie făcut în faza de prediabet, iar unii autori spun chiar pre-prediabet, adică atunci când pacientul este numai obez sau are rude cu diabet zaharat și un potențial de dezvoltare din punct de vedere genetic. Așadar, sunt momente în care se poate obține o reversibilitate completă a diagnosticului, prin alimentație sănătoasă, prin medicații precum metforminul sau acarboza, prin menținerea greutăţii normale a copiilor, tinerilor sau adulților tineri și prin activitate fizică constantă – mersul pe jos. Sunt factori care țin de stilul de viață și de alimentația sănătoasă care, în acest moment, reprezintă idealuri pentru pacientul român, fiindcă nu sunt cultivate în perioadele de copil, adolescent şi adult tânăr la școală, în universități sau la locul de muncă.

Cât de importantă este echipa multidisciplinară în îngrijirea pacientului cu diabet?

Echipa multidisciplinară ar trebui să devină soluția tuturor actelor medicale din medicina românească, nu numai în diabet; sistemul învechit ca organizare face însă ca activitatea medicală din România să se confrunte în acest punct cu o lacună importantă. Dacă vorbim de diabet, categoric că medicul de familie trebuie să se afle în centrul echipei multidisciplinare, împreună cu diabetologul. Dar echipa multidisciplinară înseamnă mult mai mult – ea trebuie să mai cuprindă chirurgul vascular, chirurgul de chirurgie generală, podiatrul, neurologul, oftalmologul și alte specialități conexe, la care se adaugă neapărat asistenta de educație și dieteticiana. Acestea ar fi elementele esențiale ale echipei, dar de exemplu, în centrul nostru de la Oradea, un rol foarte important a început să îl aibă și psihologul, activitatea de consiliere psihologică părând să aibă o eficacitate deosebită, mai ales la copiii și persoanele în vârstă cu diabet. Evident, problemele sunt mari legate de înțelegerea acestui dialog din partea pacientului și de constanța asigurării acestor servicii către pacient.

În ce constă tratamentul piciorului diabetic?

Nu există un tratament standard, ci unul individualizat. Prima condiție esențială, pe care ar trebui să o cunoască toți specialiștii care identifică pacienți cu diabet, este obținerea unui echilibru metabolic corect al bolii. Fără acesta, eficacitatea terapeutică a celorlalte specialități va fi doar parțială. Al doilea aspect foarte important, după ce se echilibrează factorii de risc și diabetul, ar fi stabilirea caracterului piciorului diabetic: predominant neuropat, predominant arteriopat, mixt, complicaţii de tipul leziunilor plantare, ulcerelor etc. Evident că ar trebui aplicat întâi tratamentul patogenetic, cu binecunoscutele benfotiamină şi acid alfa lipoic; pentru componenta vasculară, ar fi necesar tratamentul cu cilostazol sau sulotexid, în funcţie de particularităţile reţelei vasculare afectate; în continuare, bineînțeles, este necesar și un lucru care încă ne lipseşte – supravegherea de către un cabinet specializat a piciorului diabetic aflat sub tratament, pentru intervenţia în cazul anomaliilor apărute în timp: hiperkeratoze, mers vicios, încălţăminte vicioasă, vicii de poziţie etc, care ar trebui să fie controlate pentru ca leziunile iniţiale să nu avanseze sau pentru a preveni apariţia unor noi leziuni.