Rolul podiatriei în sănătatea publică

26.08.2021





Picioarele noastre nu sunt doar un sistem auxiliar al corpului, care ne sprijină greutatea şi care ne ajută să ne deplasăm în voie. Ele reprezintă o parte importantă a întregului pe care noi îl numim fiinţa umană.

Podiatria are astăzi un moment prielnic în care poate juca un rol semnificativ în sănătatea publică. Această ştiinţă a îngrijirii medicale specializate a piciorului îşi poate face cunoscută prezenţa prin impactul pozitiv asupra pacienţilor şi a comunităţilor în care aceştia activează.

Dr. Leonard A. Levy, Prof. Emerit la Colegiul Dr. Kiran C. Patel de Medicină Osteopată din Fort Lauderdale, Florida, oferă următorul sfat tuturor podiatrilor: “Când consultaţi pacienţii uitaţi-vă în sus. Uitaţi-vă încet. Nu vă uitaţi doar la picioarele lor. Reţineţi că există o persoană conectată la acele picioare şi că acea persoană există într-o comunitate, are o anumită influenţă asupra acelei comunităţi şi este influenţată de acea comunitate, iar acest lucru îi influenţează parţial tipul şi capacitatea de a umbla.”

Influenţa mediului asupra sănătăţii publice

Persoanele care vin la podiatru pentru tratarea unei probleme la nivelul picioarelor fac parte dintr-o comunitate. Este de datoria celui care vindecă acea problemă să aibă cunoştinţă atât de comunitatea pacientului, cât şi de cea în care activează el ca profesionist în domeniul sănătăţii. Sănătatea publică se află, până la urmă, la intersecţia dintre comunitatea din care provine pacientul şi comunitatea medicală. Profesia de podiatru are, aşadar, un rol crucial prin faptul că oferă valoare pacienţilor şi comunităţilor implicate.

Abilitatea locomotorie cu care am fost înzestraţi este o parte integrantă din sănătatea noastră. Mersul sau alergatul sunt toate importante pentru sănătatea cardiovasculară, pentru creşterea oaselor şi stimularea muscoscheletală. Totuşi, influenţa mediului, în special a unui mediu nesuportiv, poate fi într-atât de mare încât deteriorează abilităţile locomotorii, prin încurajarea fumatului, sedentarismului, alimentației nesănătoase ş.a.m.d.

Pe de altă parte, patologiile de la nivelul picioarelor sunt diverse, apar frecvent şi este nevoie de intervenţia unui podiatru. Persoanele care suferă de astfel de probleme sunt limitate în acţiunile lor atât în viaţa privată, cât şi în comunitate, şi încep să crească în greutate. Creşterea în greutate poate apoi conduce la probleme cardiovasculare sau diabet, acesta din urmă aducând cu sine diverse complicaţii sistemice.

Focusul clinicianului ar trebui să fie pe tratarea întregului, nu doar asupra picioarelor. Este un deserviciu adus pacientului, în primul rând, dacă se tratează doar simptomele de la nivelul picioarelor. Este necesar ca suspiciunile podiatrului să se îndrepte şi spre alte părţi ale corpului de unde ar putea proveni problemele de la nivelul picioarelor. În cadrul comunităţii medicale, podiatrul este acel spcialist care poate face legăturile cu alte specialităţi conexe ale medicinei, cum ar fi diabet, recuperare medicală, reumatologie, medicină sportivă, neurologie, radiologie, chirurgie generală şi chirurgie vasculară, ortopedie şi dermatologie.

Contribuţia podiatriei în menţinerea sănătăţii pacientului şi a comunităţii

Scopul sănătăţii publice se referă la asigurarea şi menţinerea sănătăţii comunităţii şi mai puţin la sănătatea individului în sine. Sănătatea publică nu se concentrează pe o singură boală sau pe un singur organ al unei persoane, ci se concentrează pe prevenirea tuturor problemelor. Aici intervine profesia de podiatru, care se ocupă de problemele specifice picioarelor. Literatura de specialitate citează peste 200 astfel de boli prezente la nivelul piciorului şi a gleznei, patologie de care se ocupă podiatrul. Cu toate acestea, podiatrul nu trebuie să uite de contextul mai larg în care operează pacientul său, de comunitatea sa şi de locul în societate.

O altă parte a muncii de podiatru este să ofere sfaturi de îngrijire corectă a picioarelor celor care vor să prevină astfel de probleme. Astfel, podiatrul contribuie la scopul sănătăţii publice de a preveni problemele. Consecinţa acestui fapt este că persoanele sănătoase se folosesc de abilităţile lor locomotorii, astfel încât să fie membri productivi ai comunităţii şi ai societăţii.

Spre exemplu, căzăturile sunt una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă atât persoanele fără un istoric de vizite la podiatru, cât şi persoanele cu un istoric de probleme la nivelul picioarelor, cum ar fi persoane cu neuropatie diabetică sau picior diabet. Căzăturile îşi pot avea originea şi în condiţiile de mediu. Este important ca podiatrul să colaboreze cu familia şi cu susţinătorii din mediul pacientului, astfel încât să se evite viitoare căzături, care ar putea să îi agraveze situaţia. Podiatrul poate deveni un lider al comunităţii care să contribuie şi la crearea unei infrastructuri mai bune pentru pietoni prin colaborarea cu autorităţile locale.

Contribuţia podiatriei la continuitatea asistenţei medicale

În cazul persoanelor cu probleme la nivelul picioarelor, se ridică întrebarea frecvenţei vizitelor la podiatru. Deseori se întâmplă ca aceşti pacienţi să viziteze mai frecvent podiatrul decât medicul de familie. În acest fel, podiatrul participă activ în asigurarea continuităţii asistenţei medicale.

De exemplu, un pacient cu probleme la nivelul picioarelor ajunge la medicul de familie odată la 6 luni, alteori doar anual. Relaţia dintre pacient şi podiatru poate fi mai apropiată decât cea dintre pacient şi medicul său de familie. Vizitele frecvente la podiatru îl pot determina pe pacient să comunice mai deschis decât ar face-o cu medicul de familie. Podiatrul îi poate recomanda pacientului său să îşi schimbe stilul de viaţă, astfel încât să îl poată ajuta la prevenirea diverselor afecţiuni cardiovasculare sau diabet.

Profesia de podiatru îşi demonstrează zi de zi importanţa în cadrul oricărei echipe medicale. Acest lucru poate schimba în bine percepţia pe care populaţia generală şi factorii de decizie o au în legătură cu această profesie. Dar totul începe de la podiatru. “Dacă nu realizăm pe deplin rolul nostru în sănătatea publicului larg, de ce ar trebui alții din comunitate, inclusiv cei din profesii non-medicale, să facă acest lucru?” mai spune Dr. Levy.